„Domnul a facut lucrul acesta: Si este o minunatie înaintea ochilor vostri” (Psalmul 118:23)

Aniversarile sunt zile de aducere aminte pentru împlinirile oferite de Dumnezeu noua, oamenilor. Chiar Dumnezeu a poruncit poporului Sau sa cinsteasca si sa sarbatoreasca evenimentele majore din viata lor: “Iata sarbatorile Domnului, cu adunari sfinte pe care le veti vesti la vremurile lor hotarâte” (Levitic 23:4) De aceea cred ca este bine sa poposim uneori pentru a cugeta la minunile pe care Dumnezeu le-a facut în vietile oamenilor si ale Bisericilor.

Odata cu Revolutia din decembrie 1989, o noua era s-a nascut în viata bisericilor evanghelice, deschizându-se noi porti pentru Evanghelizare si facându-se loc pentru diferite modalitati de raspândire a Cuvântului lui Dumnezeu.

S-au organizat servicii de evanghelizare, pe stadioane sau în salile în care altadata nimeni nu s-ar fi gândit ca ar putea fi auzit vreodata mesajul Evangheliei.

Pe fundalul acesta, Dumnezeu a pus în inima pastorului Ceuta dorinta de a deschide o biserica în zona Militari – Drumul Taberei, cartiere în care nu exista nici o biserica evanghelica.

La data de 10 august 1993, în sala 10 a Clubului Apaca, a început sa functioneze o biserica penticostala cu numele „Smirna”. Dar, în vremea aceea, functionarea unei biserici într-un club era un prilej de poticnire pentru celelalte biserici.

Perioada anilor 93 – 96 a fost înfloritoare pentru biserica „Smirna”. În ciuda chiriei platite lunar, a fumului frecvent de tigara, a strigatelor din sala de arte martiale, ea s-a format ca o biserica puternica din punct de vedere spiritual.

În luna octombrie a anului 1993, au fost initiate cursurile Institutului Biblic Român si biserica a devenit un loc în care studentii îsi puteau desfasura activitatea pastorala si se puteau zidi spiritual. Slujbele de marti seara erau un prilej de mare bucurie pentru numerosi tineri din Bucuresti, si multi erau cei care veneau sa se alature bucuriei studentilor si sa-L laude pe Domnul la închinarea condusa de fratele Bob Franklin.

Aceasta sala a cunoscut multe binecuvântari. A întâmpinat suflete care L-au primit pe Domnul ca Mântuitor personal si a fost martora la oficierea multor botezuri în apa. Printre candidati s-a numarat si un emigrant din Nigeria pe nume Festus. Nu ne putem permite sa mergem mai departe cu relatarea noastra fara a mentiona faptul ca acest nigerian a fost rodul evanghelizarii studentilor de la Institutul Biblic. Dumnezeu a împlinit un plan minunat în viata lui: i-a oferit mântuirea, l-a ajutat sa urmeze cursurile unei scoli biblice superioare pentru ca în prezent sa lucreze într-o biserica plantata chiar de el. La data de 05.04.1994, Biserica „Smirna” a trait un eveniment deosebit: oficierea unui serviciu special de asezare în ogorul Domnului a mai multor frati lucratori. Printre invitatii speciali s-au numarat: Dronca Teodor, Christ Statis, Pavel Bochian, Sava, Huffman Wayne, serviciul de ordinare fiind condus de pastorul Ioan Ceuta. Fratii asezati în slujba au fost: Fabian Iosif, Tanase Ovidiu, Hutanu Fanica, Petre Daniel, Cândea Aurel, Necula Ionel si Zamfir Rica.

În perioada dintre anii 93 – 96, Biserica a cunoscut o puternica crestere spirituala si numerica. Mesajele si studiile biblice au atins si au zidit multe inimi. Tinerii erau încurajati în propovaduirea Cuvântului Domnului, iar grupul de lauda si închinare condus de Bob Franklin si Porut Cristian purta biserica de pe o înaltime pe alta.

Biserica simtea deja nevoia acuta a unui spatiu propriu. Dumnezeu cunostea aceasta dorinta a ei si avea sa lucreze într-un mod minunat. Comitetul bisericii a început sa caute un spatiu disponibil pentru a-si construi cladirea. Terenul de pe strada Rasaritului era singurul care corespundea viziunii de a fi situat între cele doua cartiere. (Militari - Drumul Taberei). La data de 15 mai 1996, a fost semnat contractul de vânzare-cumparare al terenului cu suprafata de 1500 m2 din strada Rasaritului nr. 61 A, sectorul 6, Bucuresti. Banii pentru cumpararea terenului au fost împrumutati de la Eugen Pop, fara dobânda si fara data de restituire.

Începând din acea zi, biserica putea afirma: „În sfârsit a rasarit o lumina.” Bucuria a patruns în inimi. Tinerii si-au unit fortele pentru curatarea terenului, comitetul s-a concentrat asupra întocmirii planurilor de constructie si de asezare în teren a cladirii în timp ce membrii bisericii si-au înaltat mâinile spre cer, în adorarea Celui care le facuse parte de aceasta mare binecuvântare.

Spre sfârsitul anului 1996, nori negri au început sa umbreasca bucuria bisericii. Conducerea clubului nu ne-a mai prelungit contractul de închiriere pentru sala 10 a Clubului Apaca si am fost nevoiti sa ne mutam în Sala Bingo unde, pentru o perioada destul de lunga, biserica si-a desfasurat slujbele în conditii si mai precare. De exemplu, înainte de începerea slujbei, membrii bisericii erau nevoiti sa curete scrumierele, sa aseze mesele si scaunele în ordine, sa aeriseasca sala de fumul gros de tigara si sa puna amvonul între cele doua motociclete de pe platforma salii. Uneori monitoarele de Bingo ramâneau activate. În astfel de conditii Dumnezeu îsi forma Biserica.

Un eveniment important din viata bisericii în aceasta perioada (5 februarie 1997), care merita mentionat, a fost serviciul de ordinare cu cel mai mare numar de pastori si lucratori (40) asezati vreodata în lucrare. A fost una dintre primele festivitati ale Adunarilor lui Dumnezeu din România, organizatie penticostala nou înfiintata, la care urma sa fie afiliata si biserica noastra.

În perioada de deznadejde, când biserica înca mai functiona în sala Bingo, Dumnezeu a dat pastorului încredintarea ca biserica va fi trimisa din America cu vaporul, fara sa fim nevoiti sa petrecem timp la construirea ei. La împartasirea acestei viziuni, putini dintre membrii bisericii au crezut în ea. La scurt timp dupa aceasta întâmplare, într-o duminica, am fost vizitati de un grup de americani care au donat o suma de bani pentru construirea noii biserici. Nu erau multi dar aveau sa fie o samânta binecuvântata. Nu dupa mult timp, acestia ne-au transmis hotarârea bisericii lor de a ne construi biserica. Modul lor de a ne ajuta a fost unul diferit. Ei nu ne-au trimis bani ci materiale de constructie gata pregatite chiar de ei însisi pentru asamblarea noii cladiri. Totul s-a desfasurat conform încredintarii primite.

Între timp, fortata de împrejurari, biserica si-a gasit un loc în cartierul Titan, în Capela I.B.R. Distanta prea mare si timpul nefavorabil au constituit un impediment la participarea la serviciile divine pentru surorile în vârsta si familiile numeroase. Biserica scadea numeric, dar Dumnezeu era Cel care îi regla parametrii.

Totusi, Dumnezeu avea sa-si împlineasca promisiunea facuta. Anul 1997 a fost anul avizelor si a autorizatiei de constructie, dar si anul în care cladirea a fost înaltata. S-au facut masuratorile, au urmat excavatiile, dupa care s-a trecut la turnarea fundatiei si a subsolului. În luna noiembrie 1997, au sosit în tara cele doua containere cu materiale si o echipa de frati din America. Sosise timpul ca Dumnezeu sa-Si împlineasca lucrarea. Într-o perioada foarte scurta de timp – trei saptamâni – cladirea a fost înaltata. Echipa de frati din America, sustinuta de fratii români: Ioan Ceuta, Iosif Fabian, Prica Ion, Ilies Nicolae, Luca Miu, Mocanu Eugen, Trifu Maria, Rantes Viorica si altii au lucrat si noapte la înaltarea acestui maret edificiu.

În saptamâna inaugurarii se afla în tara campionul Dr. Samuel Johnson care vazând ca nu avem scaune, ne-a cumparat 300 de scaune. Tot el ne-a daruit de mai multe ori sume importante de bani pentru constructia bisericii cât si pentru constructiile campusului. Cred ca în toti acesti ani, ne-a trimis peste 1 milion de dolari. Nu-l putem uita pe Dr. Tom Paino care ne-a ajutat substantial. Astfel, Dumnezeu a rânduit persoane care sa tina mâinile lui Moise ridicate ca sa nu biruiasca Amalec. Doamne, binecuvinteaza pe toti cei care ne sprijina si da pocainta celor care vor sa ne încurce!

Omul de care s-a folosit Dumnezeu pentru a ne pune în legatura cu fratii din America si care a vorbit despre nevoile noastre a fost Dr. David Midwood.

Pentru biserica Harul a început o viata noua, o organizare noua, un suflu nou. Prezenta lui Dumnezeu în slujbele si activitatile desfasurate a dus la cresterea numerica a bisericii la 100 de membri, aceasta numai într-un singur an. Primul botez în apa a fost oficiat la data de 6 ianuarie 1998. De atunci si pâna în prezent, Dumnezeu ne-a dat marele har ca în ultima duminica a fiecarei luni sa avem un în biserica botezuri în apa.

De asemenea, biserica „Harul” a fost si este gazda a numeroase evenimente: Conferinta Nationala a Femeilor, Conferinta UBR, Conferinta Tineretului, Consiliul General al A.D., Conferinta Barbatilor, Conferinta Nationala a Familiilor, Festivitatea de Absolvire a studentilor Universitatii Biblice din România, Conferinta Seniorilor etc.

Sirul evenimentelor poate continua si în viitor, daca biserica „Harul” nu-si va pierde frumusetea spirituala si va ramâne mereu o biserica puternica. În toti acesti ani, Dumnezeu a binecuvântat biserica noastra cu lideri, familii si cu membri puternici. Noptile de veghe, rugaciunile înflacarate, zilele de post, stralucesc ca niste podoabe sfinte, frumos tesute în vesmintele ei. Darurile de bunavoie, zeciuielile, mesele oferite saptamânal celor saraci, stau ca o marturie vie în mâna ei. Grupurile de lauda si închinare precum si grupele de copii, reprezinta tezaurul de mare pret a bisericii. Biserica a crescut numeric foarte mult. Cuvântul Domnului: „Biserica se bucura de pace..., se întarea sufleteste, si umbla în frica Domnului; si, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmultea” , se împlineste în vremea noastra.

Când am cumparat terenul, nu am stiut ca Dumnezeu avea un plan maret nu numai pentru biserica ci si pentru Universitatea Biblica din România. Dumnezeu stia atunci ceea ce noi nu am stiut: tot coltul acestei strazi, a carui suprafata permite construirea celui mai mare centru educational crestin din Bucuresti (aprox. 2,5 ha), era rezervat pentru noi.

Dumnezeu a transformat Biserica „Harul” dintr-o biserica de cartier într-o biserica continentala cu viziune globala si, pentru o vreme ca aceasta, ea a devenit „Vaticanul” Adunarilor lui Dumnezeu. Biserica Harul face parte din Adunarile lui Dumnezeu din România, Federatia Europeana Penticostala, Federatia Mondiala a Adunarilor lui Dumnezeu si Federatia Mondiala Penticostala.

Ziua de 11 decembrie 2004 devine piatra de hotar cu ocazia investirii în slujba de prezbiteri a fratilor: Bouri Hanna, Caras Costel, Miu Luca, Necula Ionel.

Se cuvine sa recunoastem împreuna cu psalmistul:

„Domnul a facut lucrul acesta: si este o minunatie înaintea ochilor nostri. Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim în ea ! Doamne ajuta ! Doamne da izbânda! Binecuvântat sa fie cel ce vine în Numele Domnului ! Va binecuvântam din casa Domnului !” (Psalmul 118:23-26)